Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele conciliabul:

CONCILIÁBUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliabule, lat. conciliabulum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONCILIÁBUL s.n. 1. Consfătuire secretă între persoane care plănuiesc, pun la cale ceva (nepermis). 2. Reuniune a prelaților schismatici. [< lat. conciliabulum, cf. fr. conciliabule].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONCILIÁBUL s. n. 1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis). 2. reuniune a prelaților schismatici. (<fr. conciliabule, lat. conciliabulum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*conciliábul n., pl. e (lat. conciliábulum). Adunare de schizmaticĭ. Adunare secretă p. a complota: a ținea [!] conciliabule.
Sursa: Dicționaru limbii românești

conciliábul (-li-a-) s. n., pl. conciliábule
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

conciliabul n. întrunire secretă cu scop rău.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONCILIÁBUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între persoane care plănuiesc ceva. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliabule, lat. conciliabulum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)