CONCERTÍNO s. n. 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto-grosso. – Cuv. it.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONCERTÍNO s. n. 1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso. 2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidențiate calitățile instrumentiștilor soliști. 3. concert de proporții reduse. (<it. concertino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONCERTÍNO s.n. Concert instrumental de mici proporții, alcătuit de obicei dintr-o singură parte. ♦ Grup de instrumente solistice în concerto grosso. [< it. concertino].
Sursa: Dicționar de neologisme
concertíno (compoziție muzicală) s. n., art. concetínoul; pl. concertínouri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CONCERTÍNO s. n. 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto-grosso. – Cuv. it.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
concertino - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul concertină