Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele concede:

CONCÉDE, concéd, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONCÉDE vb. tr. a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONCÉDE vb. III. tr. A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). [P.i. concéd, conj. -ceadă. / < fr. concéder, cf. it., lat. concedere].
Sursa: Dicționar de neologisme

concéde (-d, -cés), vb. – A îngădui, a încuviința; a ceda un drept. Fr. concéder. Participiul nu se folosește. – Der. concediu, s. n., din fr. congé, it. congedo, contaminat cu concede; concedia, vb.; concesie, s. f., din fr. concession.
Sursa: Dicționarul etimologic român

concéde (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concéd, 3 sg. concéde; conj. prez. 3 să conceádă; ger. concedấnd (nu se folosește la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part.)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

concede v. 1. a acorda ca privilegiu: a concede unei companii o linie ferată; 2. a ceda (într’o discuțiune).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONCÉDE, concéd, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)