CONȚOPÍST, -Ă, conțopiști, -ste, s. m. și f. (Astăzi depr.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONȚOPÍST, -Ă s. m. f. (depr.) cel care face lucrări de birou; copist. (< germ. Konzipist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONȚOPÍST, -Ă s.m. și f. Mic funcționar de cancelarie; copist. [< germ. Konzipist].
Sursa: Dicționar de neologisme
*conțopíst m. (din conțeptist și conțipist, după pron. germ. și pol., adică „făcător de concepte”, de jalbe). Vechĭ. Azĭ iron. Copist, scriitoraș pe la autoritățĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
conțopíst (înv., fam.) s. m., pl. conțopíștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită conțopist m. pop. concepist: un conțopist ca mine CAR. [Nemț. KONZEPIST].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONȚOPÍST, -Ă, conțopiști, -ste, s. m. și f. (Înv.; fam.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)