Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele comunica:

COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



COMUNICÁ vb. I. tr. a face cunoscut; a înștiința. ◊ a prezenta o comunicare (4). II. intr. a fi, a se pune în legătură cu... (<fr. communiquer, lat. communicare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COMUNICÁ vb. I. 1. tr. A face cunoscut; a înștiința, a transmite. ♦ A face, a prezenta o comunicare. 2. intr. A fi, a se pune în legătură cu..., a vorbi cu...; a duce la... [P.i. comúnic. / < fr. communiquer, cf. lat. communicare].
Sursa: Dicționar de neologisme

comunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 comúnică
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

comunicà v. 1. a împărtăși, a transmite: soarele ne comunică căldura și lumina; 2. a face cunoscut: a comunica un secret; 3. a fi în comunicațiune: a comunica cu acuzatul; această poartă comunică cu o suterană.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)