COMPROMÍTERE, compromiteri, s. f. Acțiunea de a (se) compromite. – V. compromite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COMPROMÍTERE s.f. Acțiunea de a compromite și rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. [< compromite].
Sursa: Dicționar de neologisme
compromítere s. f., g.-d. art. compromíterii; pl. compromíteriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COMPROMÍTERE, compromiteri, s. f. Acțiunea de a (se) compromite. – V. compromite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
compromitere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul compromite
