COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COMPLINÍRE s.f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; completare. [< complini].
Sursa: Dicționar de neologisme
compliníre s. f., g.-d. art. complinírii; pl. compliníriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
complinire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul complini