Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele complezenta:

COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


COMPLEZÉNȚĂ s. f. serviabilitate, amabilitate; curtoazie. (< fr. complaisance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COMPLEZÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Serviabilitate; amabilitate. [< fr. complaisance].
Sursa: Dicționar de neologisme

complezénță s. f., g.-d. art. complezénței; pl. complezénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

complezență f. dispozițiune de a face plăcere: act de complezență.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

complezenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul complezent

complezentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul complezent