Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele compensa:

COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a despăgubi. 2. Tranz. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni. 3. Tranz. și refl. (Med.) A face să-și revină sau a-și reveni la o stare de funcționare normală, de echilibru. – Din fr. compenser, lat. compensare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



COMPENSÁ vb. I. tr. 1. a înlocui ceva consumat, cheltuit, prin altceva; a da un echivalent; a despăgubi. 2. a determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (fiz.) a micșora sau a anula efectul unei acțiuni. ◊ a înlătura erorile de deviație ale unei busole. II. tr., refl. (med.; despre organe) a(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală. (< fr. compenser, lat. compensare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COMPENSÁ vb. I. tr. 1. A înlocui ceva (consumat, deteriorat etc.) prin altceva egal (în valoare etc.); a da un echivalent; a despăgubi. 2. A determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei acțiuni. ♦ A înlătura erorile de deviație ale unei busole. 4. (și refl.; med.) A(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală. [< fr. compenser, cf. it., lat. compensare].
Sursa: Dicționar de neologisme

compensá (a ~) vb., ind. prez. 3 compenseáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

compensà v. 1. a declara echivalentă valoarea a două lucruri; 2. a despăgubi: a compensa câștigul cu paguba.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a despăgubi. 2. Tranz. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni. 3. Tranz. și refl. (Med.) A face să-și revină sau a-și reveni la o stare de funcționare normală, de echilibru. – Din fr. compenser, lat. compensare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)