COMPATIBILITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi compatibil; însușirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (Log.) Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 3. (Mat.) Proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil, părțile sale neexcluzându-se una pe cealaltă. 4. (Tel.; în sintagma) Compatibilitate inversă = retrocompatibilitate. – Din fr. compatibilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COMPATIBILITÁTE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi compatibil. ◊ (lingv.) însușirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezența unei categorii gramaticale. 2. (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 3. (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil. 4. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate. (< fr. compatibilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COMPATIBILITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi compatibil; potrivire. ♦ (Log.) Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. ♦ (Mat.) Proprietate a unui sistem de relații (ecuații, inegalități etc.) de a fi compatibil. [Cf. fr. compatibilité].
Sursa: Dicționar de neologisme
*compatibilitáte f. (d. compatibil; fr. -ilité). Calitatea lucrurilor care pot fi la un loc, potriveală: compatibilitate de caracter.
Sursa: Dicționaru limbii românești
compatibilitáte s. f., g.-d. art. compatibilitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită compatibilitate f. caracterul celui compatibil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COMPATIBILITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi compatibil; însușirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (Log.) Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 3. (Mat.) Proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil, părțile sale neexcluzându-se una pe cealaltă. 4. (Tel.; în sintagma) Compatibilitate inversă = retrocompatibilitate. – Din fr. compatibilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)