COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a comárnic (comárnice), s. n. – 1. Parte a stînii unde se mulg oile. – 2. Șopron lîngă stînă unde se păstrează brînza. – 3. Poliță, scîndură sau tipar unde se lasă brînza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabană” (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvînt care provine din lat. camera, și despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune că a fost împrumutat din rom. și dat înapoi acestuia, cu modificările fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român
COMARNIC 1. Oraș în jud. Prahova, pe stg. Prahovei, la limita dintre munte și Subcarpați; 14.247 loc. (1991). Expl. de pietriș, gresii, marne și nisip. Fabrică de ciment, var și produse refractare; cherestea. Cusături naționale; covoare. Menționat documentar în 1538. În 1854 este înființată o stație de poștă. Lîngă C. s-au desfășurat lupte grele în oct. 1916. Schitul Lespezi (sec. 17) păstrînd biserica cu picturi de Pîrvu Mutu (în satul Posada). Declarat oraș în 1968. 2. Peșteră în SV României, pe stg. văii omonime, în S M-ților Doman, la 440 m alt. Lungime: 4.040 m. Alcătuită dintr-un etaj superior și altul inferior, cu o vastă succesiune de galerii mari care fac legătura între numeroase săli. Faună bogată (păianjeni, insecte etc.). Rezervație speologică (1946).Sursa: Dicționar enciclopedic comárnic n., pl. e (bg. komarnik, colibă păstorească, d. komara, kamara, cămară, cameră). Vechĭ. Foișor, catu superior. Azĭ. Acoperiș orĭ umbrar supt [!] care se mulg oile la stînă și supt care pot fi și polițe de leasă de zvîntat cașu saŭ poate fi un loc deosebit cu aceste polițe (V. pălimar 3). Ursoaĭcă, horn gros la sobele țărăneștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
comárnic, -e, s.n. – Construcție ridicată în apropierea colibei păcurarilor, alcătuită din patru stâlpi și mai multe polițe, prevăzută cu acoperiș, „pentru păstrarea cașului” (Dăncuș 1986: 49): „Poate si mândru harnic: / Tătă vara-n comarnic / Șohan nu lucră nimic” (Papahagi 1925: 219). – Din bg. komarnik „cabană” (< lat. camera); Ucr. komarnyk provine din rom. (Candrea).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
comárnic s. n., pl. comárniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită comarnic n. 1. Mold. leasă de nuiele pe care se pune spre svântare cașul luat din străcurătoare; 2. streașină ce apără strunga de ploaie; 3. coș de sobă țărănească ce se termină în pod (numit și ursoaică); 4. Tr. cămară unde se ține cașul. [Vechiu rom. comarnic, ceardac, foișor, tras din slav. KOMARA, cămară].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Comarnic (Muntele), n. 1. ramură a Carpaților, în jud. Argeș, separă basi nul Oltului de al Vedei; 2. sat la N. de Ploești: 6700 loc. Brânzeturi și cariere de argilă foarte bună pentru ciment.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a comárnic (comárnice), s. n. – 1. Parte a stînii unde se mulg oile. – 2. Șopron lîngă stînă unde se păstrează brînza. – 3. Poliță, scîndură sau tipar unde se lasă brînza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabană” (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvînt care provine din lat. camera, și despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune că a fost împrumutat din rom. și dat înapoi acestuia, cu modificările fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român COMARNIC 1. Oraș în jud. Prahova, pe stg. Prahovei, la limita dintre munte și Subcarpați; 14.247 loc. (1991). Expl. de pietriș, gresii, marne și nisip. Fabrică de ciment, var și produse refractare; cherestea. Cusături naționale; covoare. Menționat documentar în 1538. În 1854 este înființată o stație de poștă. Lîngă C. s-au desfășurat lupte grele în oct. 1916. Schitul Lespezi (sec. 17) păstrînd biserica cu picturi de Pîrvu Mutu (în satul Posada). Declarat oraș în 1968. 2. Peșteră în SV României, pe stg. văii omonime, în S M-ților Doman, la 440 m alt. Lungime: 4.040 m. Alcătuită dintr-un etaj superior și altul inferior, cu o vastă succesiune de galerii mari care fac legătura între numeroase săli. Faună bogată (păianjeni, insecte etc.). Rezervație speologică (1946).Sursa: Dicționar enciclopedic comárnic n., pl. e (bg. komarnik, colibă păstorească, d. komara, kamara, cămară, cameră). Vechĭ. Foișor, catu superior. Azĭ. Acoperiș orĭ umbrar supt [!] care se mulg oile la stînă și supt care pot fi și polițe de leasă de zvîntat cașu saŭ poate fi un loc deosebit cu aceste polițe (V. pălimar 3). Ursoaĭcă, horn gros la sobele țărăneștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
comárnic, -e, s.n. – Construcție ridicată în apropierea colibei păcurarilor, alcătuită din patru stâlpi și mai multe polițe, prevăzută cu acoperiș, „pentru păstrarea cașului” (Dăncuș 1986: 49): „Poate si mândru harnic: / Tătă vara-n comarnic / Șohan nu lucră nimic” (Papahagi 1925: 219). – Din bg. komarnik „cabană” (< lat. camera); Ucr. komarnyk provine din rom. (Candrea).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
comárnic s. n., pl. comárniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită comarnic n. 1. Mold. leasă de nuiele pe care se pune spre svântare cașul luat din străcurătoare; 2. streașină ce apără strunga de ploaie; 3. coș de sobă țărănească ce se termină în pod (numit și ursoaică); 4. Tr. cămară unde se ține cașul. [Vechiu rom. comarnic, ceardac, foișor, tras din slav. KOMARA, cămară].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Comarnic (Muntele), n. 1. ramură a Carpaților, în jud. Argeș, separă basi nul Oltului de al Vedei; 2. sat la N. de Ploești: 6700 loc. Brânzeturi și cariere de argilă foarte bună pentru ciment.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)