COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a colăcăríe, V. conăcărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
colăcăríe (pop.) s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită colăcărie f. orație de nuntă. [Lit. felicitarea colăcerului].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)