COLONÍE1, colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; loc unde este găzduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeași specie, care duce viața în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii aflat în cultură pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COLÓNIE2 s. f. (Și în sintagma apă de colonie) Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. – Din fr. [eau de] Cologne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COLONÍE1 s. f. 1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale. 2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2). 3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină. 4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun. (<fr. colonie, lat. colonia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLÓNIE2 s. f. apă de Colonia = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale. (<fr. /eau de/ Cologne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLONÍE1 s.f. 1. (Ant.) Cetate sau oraș întemeiat de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine cu scopuri comerciale. 2. Țară (regiune) lipsită de independență politică și economică, dependentă politic-administrativ de un stat metropolă capitalist. 3. Grup, comunitate aparținând unei naționalități care s-a stabilit într-o țară străină și menține între membrii săi legături strânse. 4. Grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. (Biol.) Grupare de indivizi din aceeași specie care duc viață în comun. [Gen. -iei. / cf. fr. colonie, it., lat. colonia].
Sursa: Dicționar de neologisme
COLÓNIE2 s.f. Apă de colonie = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. [< it. colonia < acqua di Colonia].
Sursa: Dicționar de neologisme
colónie (-ii), s. f. – Lichid parfumat folosit în cosmetică. – Var. odicolon. Fr. (eau de) Cologne.Sursa: Dicționarul etimologic român
*colónie f. (lat. colónia, d. colónus, colon). Populațiune care ĭese dintr´o țară și se stabilește în alta. Țară locuită de acea populațiune (ca Algeria față de Francia). Populațiunea străină dintr´un oraș orĭ dintr´o țară: colonia românească din Paris. Colonie de microbĭ, loc năpădit de microbĭ. – Ob. coloníe (după fr. colonie), dar numaĭ colónie, parfumu numit „apă de Colonia” (fr. eau de Cologne).
Sursa: Dicționaru limbii românești
coloníe1 (teritoriu, grup) s. f., art. colonía, g.-d. art. coloníei; pl. coloníi, art. coloníileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită colónie2 (apă de colonie) (-ni-e) s. f., art. colónia (-ni-a), g.-d. art. colóniei; pl. colónii, art. colóniile (-ni-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită colonie f. 1. reunire de oameni cari părăsesc țara lor și se duc de s’așează într’altă țară, unde cultivă pământul; fig. colonii de lumi pierdute EM.; 2. țară locuită de o colonie; 3. toți supușii străini dintr’un oraș: colonia franceză din București; 4. așezământ fundat de o națiune într’o țară străină, mai ales într’o altă parte a lumii. Cele trei mari puteri coloniale sunt: Anglia, Franța și Olanda. Coloniile engleze au o populațiune de 220 mil. loc cu 20 mil. kmp. și fac cu Anglia un comerț de 4 1/2 miliarde; coloniile franceze se ridică la vr’o 30 mii, loc. pe o suprafață de 1,800.000 kmp. și comerțul lor cu Franța e d’aproape 1 1/2 miliard; coloniile olandeze au 28 mil. loc., 2 mil. kmp. și fac cu Olanda un comerț de 200 milioane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COLONÍE1, colonii, s. f. 1. (În Antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; p. ext. loc unde este găzduit acest grup. 5. Grup de indivizi din aceeași specie, care trăiesc în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii, rezultat din diviziunea succesivă a unuia sau a câtorva germeni. – Din fr. colonie, lat. colonia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COLÓNIE2, colonii, s. f. (Și în sintagma apă de colonie) Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. – Din fr. [eau de] Cologne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COLONÍE1, colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; loc unde este găzduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeași specie, care duce viața în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii aflat în cultură pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COLÓNIE2 s. f. (Și în sintagma apă de colonie) Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. – Din fr. [eau de] Cologne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COLONÍE1 s. f. 1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale. 2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2). 3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină. 4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun. (<fr. colonie, lat. colonia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLÓNIE2 s. f. apă de Colonia = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale. (<fr. /eau de/ Cologne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLONÍE1 s.f. 1. (Ant.) Cetate sau oraș întemeiat de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine cu scopuri comerciale. 2. Țară (regiune) lipsită de independență politică și economică, dependentă politic-administrativ de un stat metropolă capitalist. 3. Grup, comunitate aparținând unei naționalități care s-a stabilit într-o țară străină și menține între membrii săi legături strânse. 4. Grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. (Biol.) Grupare de indivizi din aceeași specie care duc viață în comun. [Gen. -iei. / cf. fr. colonie, it., lat. colonia].
Sursa: Dicționar de neologisme
COLÓNIE2 s.f. Apă de colonie = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. [< it. colonia < acqua di Colonia].
Sursa: Dicționar de neologisme
colónie (-ii), s. f. – Lichid parfumat folosit în cosmetică. – Var. odicolon. Fr. (eau de) Cologne.Sursa: Dicționarul etimologic român *colónie f. (lat. colónia, d. colónus, colon). Populațiune care ĭese dintr´o țară și se stabilește în alta. Țară locuită de acea populațiune (ca Algeria față de Francia). Populațiunea străină dintr´un oraș orĭ dintr´o țară: colonia românească din Paris. Colonie de microbĭ, loc năpădit de microbĭ. – Ob. coloníe (după fr. colonie), dar numaĭ colónie, parfumu numit „apă de Colonia” (fr. eau de Cologne).
Sursa: Dicționaru limbii românești
coloníe1 (teritoriu, grup) s. f., art. colonía, g.-d. art. coloníei; pl. coloníi, art. coloníileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită colónie2 (apă de colonie) (-ni-e) s. f., art. colónia (-ni-a), g.-d. art. colóniei; pl. colónii, art. colóniile (-ni-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită colonie f. 1. reunire de oameni cari părăsesc țara lor și se duc de s’așează într’altă țară, unde cultivă pământul; fig. colonii de lumi pierdute EM.; 2. țară locuită de o colonie; 3. toți supușii străini dintr’un oraș: colonia franceză din București; 4. așezământ fundat de o națiune într’o țară străină, mai ales într’o altă parte a lumii. Cele trei mari puteri coloniale sunt: Anglia, Franța și Olanda. Coloniile engleze au o populațiune de 220 mil. loc cu 20 mil. kmp. și fac cu Anglia un comerț de 4 1/2 miliarde; coloniile franceze se ridică la vr’o 30 mii, loc. pe o suprafață de 1,800.000 kmp. și comerțul lor cu Franța e d’aproape 1 1/2 miliard; coloniile olandeze au 28 mil. loc., 2 mil. kmp. și fac cu Olanda un comerț de 200 milioane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COLONÍE1, colonii, s. f. 1. (În Antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; p. ext. loc unde este găzduit acest grup. 5. Grup de indivizi din aceeași specie, care trăiesc în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii, rezultat din diviziunea succesivă a unuia sau a câtorva germeni. – Din fr. colonie, lat. colonia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COLÓNIE2, colonii, s. f. (Și în sintagma apă de colonie) Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. – Din fr. [eau de] Cologne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)