COLÉT1, colete, s. n. Pachet relativ mic și ușor de mânuit, expediat de obicei prin poștă. – Din fr. colis (după pachet).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COLÉT2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COLÉT2 s. n. 1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col1 (2). (< fr. collet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLÉT1 s. n. pachet expediat prin poștă. (după fr. colis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLÉT1 s.n. Pachet transportat prin poștă. [Pl. -te, -turi. / < fr. colis].
Sursa: Dicționar de neologisme
COLÉT2 s.n. 1. (Franțuzism) Guler. 2. (Anat.) Linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 3. (Bot.) Zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante. [< fr. collet].
Sursa: Dicționar de neologisme
colet, colete s. n. (deț.) deținut care este transportat cu trenul într-un vagon special.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
*colét n., pl. e (ca și bg. kolet, d. fr. colis, confundat cu collet, guler, saŭ infl. de pachet). Pachet (cufăr, geamantan ș. a.) în călătorie și la poștă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!colét s. n., pl. coléteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită colet n. teanc de mărfuri expediate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COLÉT1, colete, s. n. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă. ◊ Colet-capcană = colet conținând o bombă. – Din fr. colis (după pachet).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COLÉT2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COLÉT1, colete, s. n. Pachet relativ mic și ușor de mânuit, expediat de obicei prin poștă. – Din fr. colis (după pachet).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COLÉT2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COLÉT2 s. n. 1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col1 (2). (< fr. collet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLÉT1 s. n. pachet expediat prin poștă. (după fr. colis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLÉT1 s.n. Pachet transportat prin poștă. [Pl. -te, -turi. / < fr. colis].
Sursa: Dicționar de neologisme
COLÉT2 s.n. 1. (Franțuzism) Guler. 2. (Anat.) Linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 3. (Bot.) Zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante. [< fr. collet].
Sursa: Dicționar de neologisme
colet, colete s. n. (deț.) deținut care este transportat cu trenul într-un vagon special.Sursa: Dicționar de argou al limbii române *colét n., pl. e (ca și bg. kolet, d. fr. colis, confundat cu collet, guler, saŭ infl. de pachet). Pachet (cufăr, geamantan ș. a.) în călătorie și la poștă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!colét s. n., pl. coléteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
colet n. teanc de mărfuri expediate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COLÉT1, colete, s. n. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă. ◊ Colet-capcană = colet conținând o bombă. – Din fr. colis (după pachet).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COLÉT2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)