COLEGIÁL, -Ă, colegiali, -e, adj. De coleg; camaraderesc, tovărășesc [Pr.: -gi-al] – Din fr. collégial.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COLEGIÁL, -Ă adj. 1. tovărășesc, camaraderesc. 2. de colegiu (2), referitor la colegiu. ♦ biserică ~ă (și s. f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici. (< fr. collégial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLEGIÁL, -Ă adj. 1. Tovărășesc, camaraderesc. 2. Biserică colegială (și s.f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici. [Pron. -gi-al. / < fr. collégial].
Sursa: Dicționar de neologisme
*colegiál, -ă adj. (lat. col-legialis). De coleg, de tovarăș: relațiunĭ colegiale. Relativ la un capitul [!] de canonicĭ catolicĭ, la adunarea lor: biserică colegială. Adv. Ca un coleg bun: a te purta colegial.
Sursa: Dicționaru limbii românești
colegiál (-gi-al) adj. m., pl. colegiáli; f. colegiálă, pl. colegiáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită colegial a. ce ține de coleg: relațiuni colegiale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COLEGIÁL, -Ă, colegiali, -e, adj. De coleg; camaraderesc, tovărășesc. [Pr.: -gi-al] – Din fr. collégial.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)