Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele colegatar:

COLEGATÁR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

COLEGATÁR, -Ă s. m. f. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. (< fr. colégataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


COLEGATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire].
Sursa: Dicționar de neologisme

*colegatár, -ă s. (lat. col-legatarius). Jur. Care e legatar împreună cu alțiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

colegatár s. m., pl. colegatári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

COLEGATÁR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)