Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele coleg:

COLÉG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



COLÉG, -Ă s. m. f. camarad de studii, de muncă, de activitate etc. (< fr. collègue, lat. collega)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COLÉG, -Ă s.m. și f. Camarad de studii, de muncă, de activitate etc. [Cf. fr. collègue, lat. collega].
Sursa: Dicționar de neologisme

colég (colégi), s. m. – Camarad, tovarăș. Lat. collega (sec. XVIII). – Der. colegă, s. f. (camaradă); colegial, adj. (camaraderesc); necolegial, adj. (lipsit de camaraderie); colegiu, s. n., din lat. collegium (sec. XVIII) și în parte din germ. Kolllegium sau din rus. kollegija; colegian, s. m. (elev al unui colegiu).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*colég, -ă s. (lat. colléga, coleg, d. con, împreună, și legatus, delegat). Cel care împlinește aceĭașĭ funcțiune la un loc cu altu orĭ cu alțiĭ și, adese-orĭ, în acelașĭ edificiŭ (ca școlariĭ, profesoriĭ, miniștriĭ ș. a.). V. camarad.
Sursa: Dicționaru limbii românești

colég s. m., pl. colégi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

coleg m. cel ce face parte dintr’un corp, care exercită aceleași funcțiuni ca și alții.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COLÉG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)