COLECTIVÍSM s. n. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale. – Din rus. kollektivizm, fr. collectivisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COLECTIVÍSM s. n. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese față de cauza generală comună. (< fr. collectivisme, rus. kollektivizm)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COLECTIVÍSM s.n. Trăsătură a relațiilor sociale în care se exprimă colaborarea, unitatea și solidaritatea oamenilor, spiritul tovărășesc, comunitatea de interese și devotamentul față de cauza generală comună. [< fr. collectivisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
colectivísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită colectivism n. teorie socială care consistă a remite Statului orice proprietate particulară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COLECTIVÍSM s. n. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt Subordonate celor ale unor colectivități sociale. – Din rus. kollektivizm, fr. collectivisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 