COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
1) colăcél m., pl. eĭ, V. conăcar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) colăcél m., pl. eĭ. Colac mic. V. bornac.
Sursa: Dicționaru limbii românești
colăcél s. m., pl. colăcéi, art. colăcéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 