COFETĂRÍE1, cofetării, s. f. Local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.). – Cofet (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COFETĂRÍE2 s. f. Meseria cofetarului. – Cofetar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cofetăríe f. Prăvălia și meseria cofetaruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cofetăríe s. f., art. cofetăría, g.-d. art. cofetăríei; (localuri) pl. cofetăríi, art. cofetăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cofetărie f. prăvălia cofetarului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COFETĂRÍE1, cofetării, s. f. Local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.). – Cofet + (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COFETĂRÍE2 s. f. Meseria cofetarului. – Cofetar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)