COFĂIÉL, cofăiele, s. n.(Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-iel] – Cofei + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cofăĭél și cofoĭél n., pl. e. Nord. Cofiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cofăiél (reg.) s. n., pl. cofăiéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COFĂIÉL, cofăiele, s. n. (Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-iel] – Cofei + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 