COBZÁR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2). – Cobză + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cobzar, cobzari s. m. informator, denunțător.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
cobzár m. (d. cobză; rut. kobzar). Lăutar cu cobza.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cobzár s. m., pl. cobzáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cobzar m. Mold. lăutar care cântă din cobză: cobzarii cu cobzele, lăutarii cu diblele POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COBZÁR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2). – Cobză + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)