Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele cobîlă:

CÓBILĂ, cobile, s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile. [Var.: cobấlă s. f.] – Din sl. kobyla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



cobílă (cóbile), s. f.1. (Înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Țăruș, pripon. – Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der. cobiliță, s. f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica „iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „țăruș, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cobílă f., pl. e (bg. kobíla, sîrb. kòbila, vsl. rus. kobýla, ĭapă, d. lat. caballa, ĭapă. V. cal). Vest. Pl. Cele doŭă lemne unite (numite și ĭepe) pe care se tîrăște plugu cînd e transportat. Est. Cobîlă (rus. kobýla), scăunoaĭe, tejghea, banca oe care lucrezĭ cu cuțitoaĭa. Trunchĭ pus pe picĭoare pe care se cĭoplesc diferite unelte ale caseĭ (rev. I. Crg. 8, 220). Suportu nicovaleĭ. Epitet ironic uneĭ vite saŭ uneĭ femeĭ înalte și slabe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cobílă, -e, (cobdílă), s.f. – Partea plugului pe care stă grindeiul. O unealtă de lemn cu două picioare în formă de crac, pe care se pun plugul și grapa, când se pleacă la deal, unde nu se poate merge cu carul (Bârlea 1924). – Din sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cóbilă/cobấlă (reg.) s. f., g.-d. art. cóbilei/cobấlei; pl. cóbile/cobấle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cobilă f. 1. unealtă alcătuită din două lemne încheiate la un capăt, pe care se pune plugul când nu lucrează; 2. scaunul de înspițat al rotarului. [Slav. KOBYLA, iapă: sensul metaforic se rapoartă la un suport prevăzut la început cu picioare].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÓBILĂ, cobile, s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile. [Var.: cobấlă s. f.] – Din sl. kobyla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

cobî́lă, V. cobilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești