CLUCEREÁSĂ, clucerese, s. f. Soția clucerului. – Clucer + suf. -easă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a clucereásă f., pl. ese. Vechĭ. Nevasta cluceruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
clucereásă (înv.) s. f., g.-d. art. clucerései; pl. cluceréseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLUCEREÁSĂ, clucerese, s. f. (Înv.) Soția clucerului. – Clucer + suf. -easă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)