CLORURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLORURÁRE s.f. Acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație. [< clorura].
Sursa: Dicționar de neologisme
cloruráre s. f., g.-d. art. clorurắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLORURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
clorurare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul clorura