CLORÓZĂ, cloroze, s. f. 1. Formă de anemie caracterizată prin micșorarea considerabilă a cantității de hemoglobină din sânge și printr-o colorație galbenă-verzuie a pielii. 2. Boală a plantelor care se manifestă prin decolorarea frunzelor și a mugurilor. – Din fr. chlorose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLORÓZĂ s. f. 1. anemie a fetelor tinere, cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. îngălbenire patologică a frunzelor, cauzată de distrugerea clorofilei. (< fr. chlorose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CLORÓZĂ s.f. 1. Anemie cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. Îngălbenire (totală sau parțială) a organelor verzi ale plantelor, cauzată de distrugerea clorofilei din celule. [< fr. chlorose, cf. gr. chloros – verde].
Sursa: Dicționar de neologisme
CLORÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. Formă de anemie, întîlnită mai frecvent la fetele tinere, caracterizată prin culoarea palidă-verzuie a pielii și prin scăderea considerabilă a hemoglobinei. 2. Simptom de boală întîlnit la plante, manifestat prin îngălbenirea frunzelor, ca urmare a diminuării sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variații sezoniere ale unor factori de mediu (lumină, temperatură, umiditate), deficiența sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficiența fierului determinată de excesul de calciu), acțiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), acțiunea unor substanțe toxice.Sursa: Dicționar enciclopedic *cloróză f., pl. e (d. clor cu suf. medical -oză). Med. Boală care te face palid (nu gălbenare) din pricina anemiiĭ și care se vindecă pin [!] medicamente care conțin fer [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
cloróză s. f., g.-d. art. clorózei; pl. clorózeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cloroză f. 1. Med. coloare palidă, boală produsă prin alterarea sângelui și particulară fetelor tinere; 2. Bot. ofilirea plantelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLORÓZĂ, cloroze, s. f. 1. Formă de anemie caracterizată prin micșorarea considerabilă a cantității de hemoglobină din sânge și printr-o colorație galbenă-verzuie a pielii. 2. Boală a plantelor care se manifestă prin îngălbenirea frunzelor și a mugurilor, ca urmare a pierderii clorofilei. – Din fr. chlorose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)