CLOROMICETÍNĂ s. f. (Farm.) Cloramfenicol. – Din fr. cloromycétine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLOROMICETÍNĂ s. f. cloramfenicol. (< fr. chloromycétine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CLOROMICETÍNĂ s.f. Pulbere albă cu gust amar, insolubilă în apă, cu acțiune bacteriostatică. [< fr. chloromycétine].
Sursa: Dicționar de neologisme
CLOROMICETÍNĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. myket- „ciupercă”) s. f. Antibiotic extras din Streptomyces venezuelae, preparat și pe cale sintetică, cu utilizare largă în tratamentul bolilor infecțioase; cloramfenicol, clorocid.Sursa: Dicționar enciclopedic cloromicetínă s. f., g.-d. art. cloromicetíneiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLOROMICETÍNĂ s. f. (Farm.) Cloramfenicol. – Din fr. chloromycétine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)