Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele cloncăni:

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

!cloncăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 să clóncăne/să cloncăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

!cloncăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 să clóncăne/să cloncăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

!cloncăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 să clóncăne/să cloncăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

cloncani - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cloncan

cloncani - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cloncan