CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cloámbă, cloámbe, s.f. (reg.) 1. creangă, cracă, ramură. 2. bucată de fier încovoiată; coacă, cocârlă, crival, crivală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cloámbă (cloámbe), s. f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Cîrlig, cange. – Var. cl(e)o(a)mbă, cl(e)o(a)pă. Probabil din săs. Klompen, germ. Klumpen „băț” (Drăganu, în DAR; cf. Gáldi, Dict., 192), ceea ce ar explica uzul său restrîns la Trans. Etimonul propus de Cihac, II, 63 și Scriban, din rus. klumba „gazon”, este incert, cuvîntul rus. fiind foarte recent, probabil din engl. clump. Pascu, Etim., 47, propune un lat. *crumba din gr. ϰορύμβη, care nu se potrivește nici acesta. Poate să existe vreo legătură, care din punct de vedere semantic pare greu de stabilit, cu sl. klǪbo „minge”. Cf. rut. kljuba „cîrlig”, ceh. klubák „cioc”, care se află într-o legătură nedeterminată cu rom. clobanț, s. n. (cioc, gură; cîrlig), folosit în Bucov. și Trans., care pare a fi o contaminare între cloambă și clonț; tot așa cum cluciumb (var. cloci(u)mp), s. n. (tulpină de porumb; suport de vîrtelniță), pare a fi rezultatul contaminării între cloambă și pociumb. – Der. clombos, adj. (rămuros).Sursa: Dicționarul etimologic român cloambă, cloambe s. f. prostituată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române cloámbă, cleoámbă și croámbă f., pl. e (rus. klúmba, d. pol. klomb, strat de florĭ, ĭar aceasta d. engl. clump, grupa [!] de copacĭ. Cp. și cu bg. klon, ramură, cotor. Bern. 1, 521). Trans. (J. B. 121). Ramură. – Și adj. = „țeapăn, ca lemnu”: îĭ îngheață mîĭnile cleoambe pe toporîște (Agrb. Înt. 133).
Sursa: Dicționaru limbii românești
cloámbă, -e, s.f. – Creangă: „Da-n vârvu paloșului, / Cloamba măgheranului. / Cloamba vântu' o bătea, / Ochii și gura-i râdea” (Antologie 1980: 70; Tohat-Codru). – Din săs. klompen, germ. Klumpen „băț” (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
cloámbă (reg.) s. f., g.-d. art. cloámbei; pl. cloámbeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cloambă f. Tr. creangă de arbore. [Cf. rus. KLUMBA, boschet (și pentru sens, fr. bouquet)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)