CLÍNCHET, clinchete, s. n. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a clínchet (clínchete), s. n. – Sunet produs de clopoței. Creație expresivă, cf. germ. klingen, fr. cliqueter. – Der. clincheta, vb. (a suna), formație modernă, care nu apare încă în dicționare (cf. Arghezi: în vocea lui clinchetă zale; clinchenit, s. n. (zornăit), formație de asemenea modernă, datorată unei confuzii cu zăngănit (cf. Cezar Petrescu: un clinchenit de lanț).Sursa: Dicționarul etimologic român
*clínchet n., pl. e (cuv. fabricat de Al. după fr. cliquetis). Barb. Zornăit, zornăĭală: clinchete de zurgălăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
clínchet s. n., pl. clíncheteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită clinchet n. sunet de clopot sau de arme: în văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi AL. [V. clăncăit].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLÍNCHET, clinchete, s. n. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)