CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLIENTÉLĂ s. f. 1. clienții unui patrician roman. 2. clienții unui negustor, avocat, medic. ♦ ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid. (< fr. clientèle, lat. clientela)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CLIENTÉLĂ s.f. 1. Clienții unui patrician roman. 2. Clienții unui negustor, ai unei întreprinderi, ai unui local etc. ♦ Clienții unui avocat, ai unui medic etc. [< lat., it. clientela, cf. fr. clientèle].
Sursa: Dicționar de neologisme
*clientélă f., pl. e (lat. clientela). Situațiunea de client: un stat în clientela altuĭ stat. Totalitatea clienților: un medic cu mare clientelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
clientélă (cli-en-) s. f., g.-d. art. clientélei; pl. clientéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită clientelă f. 1. clienții unui patron sau patrician, la Romani; 2. toți clienții unui advocat, medic, comerciant.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. 1. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. 2. (În Antichitatea romană) Totalitatea clienților unui patrician roman. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)