clicá (a clica) vb., ind. prez. 3 clicheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CLICÁ, clichez, vb. I. Tranz. A selecta o opțiune pe ecranul calculatorului, apăsând pe mouse; a clicăi. – Din engl. click, fr. cliquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
CLÍCĂ, clici, s. f. Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clan, bandă, șleahtă. – Din fr. clique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLÍCĂ s. f. bandă, șleahtă, gașcă; coterie, clan (3). (< fr. clique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CLÍCĂ s.f. Bandă, șleahtă, gașcă, grup de intriganți; coterie. [< fr. clique].
Sursa: Dicționar de neologisme
clícă s.f. (reg.) pică, necaz.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
clícă (clíci), s. f. – Materie vîscoasă, pastă, lut; pîine necoaptă și lipicioasă. – Var. clic, s. n. (materie vîscoasă); cliuc, s. n. (Banat. și Olt., drojdie, zaț).Sursa: Dicționarul etimologic român
*clícă f., pl. ĭ (fr. clique). Gașcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
clícă s. f., g.-d. art. clícii; pl. cliciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită clică f. societate de oameni puțin onorabili, gașcă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLÍCĂ, clici, s. f. Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clan, bandă, șleahtă. – Din fr. clique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)