CLEPTOMÁN, -Ă, cleptomani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de cleptomanie. – Din fr. cleptomane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLEPTOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cleptomanie. (<fr. cleptomane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CLEPTOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cleptomanie. [< fr. cleptomane, cf. gr. kleptomane].
Sursa: Dicționar de neologisme
*cleptomán, -ă s. (vgr. kléptes, hoț, și sufixu -man). Care are mania de a fura fără a fi hoț de meserie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cleptomán adj. m., s. m., pl. cleptománi; adj. f., s. f. cleptománă, pl. cleptománeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cleptoman n. cel apucat de cleptomanie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLEPTOMÁN, -Ă, cleptomani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de cleptomanie. – Din fr. cleptomane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)