CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa. – Cleampă + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
clempúș, clempúșe, s.n. (reg.) 1. cuiul priponului. 2. prăjină. 3. cârlig sau scoabă pe care se reazemă clanța ușii. 4. fâșie subțire de lemn care lovește spițele roatei pentru a produce pocnetul dorit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
clempúș n., pl. e și urĭ (rudă cu cleampă, clampă; rus. klĕapýš, un fel de clempuș. V. sclimpuș). Mold. Foraĭbăr, zăvoraș format dintr´un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe. Bucățica de fer [!] pe care se sprijină rătezu cînd e ușa închisă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!clempúș/clămpúș s. n., pl. clempúșuri/clămpúșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită clempuș n. Mold. cârligul pe care cade clampa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța când se închide ușa. [Var.: clămpúș s. n.] – Cleampă+ suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 