CLEȘTIȘÓR, cleștișori, s. m. Diminutiv al lui clește. [Pl. și: (n) cleștișoare] – Clește + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cleștișór n., pl. oare. Clește mic. Cimbistră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!cleștișór s. m., pl. cleștișóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLEȘTIȘÓR, cleștișori, s. m. Diminutiv al lui clește. [Pl. și: (n.) cleștișoare] – Clește + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CLEȘTIȘÓR, cleștișori, s. m. Diminutiv al lui clește. [Pl. și: (n) cleștișoare] – Clește + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cleștișór n., pl. oare. Clește mic. Cimbistră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!cleștișór s. m., pl. cleștișóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CLEȘTIȘÓR, cleștișori, s. m. Diminutiv al lui clește. [Pl. și: (n.) cleștișoare] – Clește + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 