Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele cladă:

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cládă (reg.) s. f., g.-d. art. clắzii; pl. clăzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cládă (reg.) s. f., g.-d. art. clắzii; pl. clăzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)