CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Var.: ciuréchi pl. s. m.]. – Din tc. cörek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ciuréc (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s. m. (plăcintar). Sec. XIX, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
cĭurec m. și n., pl. urĭ (turc. čorek, de unde și ngr. tsuréki, bg. čorek, rut. čurek, ung. csörög). Rar azĭ. Un fel de pesmet lung compus din treĭ sulurĭ de aluat cu unt, oŭă și zahăr (costa 5 banĭ bucata pînă la 1916 și-l vindeaŭ covrigariĭ la Dun. de jos). – Rar și cĭurechĭ, pl. tot așa. – Azĭ în Mold. nord cĭuréc, m., cozonac împletit. V. burec.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ciuréc/ciuréchi (înv.) s. n./s. m., pl. ciurécuri/ciuréchiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ciurec n. și m. (pl. ciurecuri și ciurechi) plăcintioară cu brânză: pâni, ciurecuri, colaci AL.; copii îndopându-se cu ciurechi FIL. [Turc. ČÖREK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Pl. și: ciurechi]. – Din tc. cörek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)