ciumpáv, ciúmpavă, adj. (pop.) 1. cu vârful sau cu o parte a corpului ciuntită, tăiată, scurtată, retezată, amputată, frântă, ruptă; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopârtac. 2. (despre vite) care șchioapătă, care calcă greu, șchiop.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
CIÚMPAV, -Ă, ciumpavi, -e, adj. (Reg.) Bolnav de picioare; șchiop. – Din ciump + suf. -av.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cĭúmpav (est) și -páv (vest), -ă adj. (d. cĭump și rudă cu bg. čipav, cîrn; ung. csámpás, cu picĭoarele curbe). Scurtat, tăĭat, amputat, mutilat: coloane cĭumpave (ChN. I, 47); ureche, coadă, coamă cĭumpavă. – Și cĭumpág (ChN. I, 127) și cimpáv. V. berc 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ciumpav a. 1. ciont (din ruptură sau tăietură): coadă ciumpavă; 2. șchiopătând (de vite). [V. ciump].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a