CIUMPĂVÍ, ciumpăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla. 2. Tranz. A amputa, a ciunti. ♦ A rupe, a frânge o plantă, o creangă. – Din ciumpav.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ciumpăvì v. 1. a rupe trunchiând: mărgăritar înflorit, cine mi-te-a ciumpăvit ? POP.; 2. a șchiopăta (vorbind de vite).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
ciumpavi - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ciumpav
ciumpavi - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ciumpav