CIUCURÁT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cĭucurát, -ă adj. (d. cĭucure). Vest. Cu cĭucurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ciucurát (rar) adj. m., pl. ciucuráți; f. ciucurátă, pl. ciucuráteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CIUCURÁT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 