CITOCROMÍE, citocromii, s. f. Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. – Din fr. cytochromie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CITOCROMÍE s. f. procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. (< fr. cytochromie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CITOCROMÍE s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. [Gen. -iei. / < fr. cytochromie, cf. gr. kytos – celulă, chroma – culoare].
Sursa: Dicționar de neologisme
citocromíe (-to-cro-) s. f., art. citocromía, g.-d. citocromíi, art. citocromíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CITOCROMÍE s. f. Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. – Din fr. cytochromie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)