CIS- pref. „dincoace de”. (< fr. cis-, cf. lat. cis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CIS- Element prim de compunere savantă cu semnificația „dincoace de”, „de aceeași parte”. [< fr., it., lat. cis].
Sursa: Dicționar de neologisme
CIS- ({s} lat. cis „dincoace de”) Element de compunere folosit, în numirile geografice (ex. cisalpin) sau în chimie pentru a indica izomerul geometric în care doi radicali sînt situați de aceeași parte a planului unei duble legături sau a planului unui ciclu.Sursa: Dicționar enciclopedic *cis-, prefix latin care înseamnă „dincoace”: cisalpin, cisrenan (de dincoace de Alpĭ, de Rin). V. trans.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cîș (cấșe), adj. – Ciung, infirm. Sl. kǫsŭ „fără coadă” (DAR), cf. bg. kăs „scurt”.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) cîș, -ă adj. (bg. kŭs, scurt, d. vsl. konsŭ, berc, cu coada tăĭată; sîrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Cĭunt, cotonog: mînĭ [!] cîșe (VR. 1909, 7-8, 15 și 174). – Și cîj (Munt. est).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) cîș și hîș, interj. de alungat păsările domestice (rudă cu rut. agúš, auš și germ. husch). – În Suc. hucĭ!
Sursa: Dicționaru limbii românești