CIP, cipuri, s. n. (Electron.) Bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. – Din engl. chip.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CIP1 s. n. mică stelă funerară sau votivă. (< fr. cippe, lat. cippus, stâlp)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CIP2 s. n. bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. (< engl. chip)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CIP (‹ lat.) s. m. Stîlp de piatră folosit în antic. clasică, fie ca bornă de hotar, fie ca piatră de mormînt.Sursa: Dicționar enciclopedic *cip s. n., pl. cípuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CIP, cipuri, s. n. (Electron.) Bucată mică de material semiconductor care suportă unul sau mai multe circuite integrate. – Din engl. chip.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)