ciorecár, ciorecári, s.m. (înv.) țăran ce purta cioareci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
CIORECÁR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricár s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ciorecar m. țăran ce poartă cioareci.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a