cĭoplitoáre f., pl. orĭ. Instrument de cĭoplit (daltă, cuțitoaĭe, cuțit).
Sursa: Dicționaru limbii românești
cioplitoáre1 (persoană) (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitoárei; pl. cioplitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cioplitoáre2 (unealtă) (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitórii; pl. cioplitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cioplitoare f. cuțit sau daltă de cioplit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
cioplitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul cioplitor
cioplitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul cioplitor
cioplitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cioplitor
cioplitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cioplitor