ciocmăgí, ciomăgésc, vb. IV (reg.) a certa maltratând (pe cineva).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ciocmăgì v. a certa maltratând: când îi ciocmăgea, când îi cicălea ISP. [Compromis din cioc și ciomăgi (v. ciocmăni].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a