CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÍMĂ s. f. inflorescență dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. (< fr. cyme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÍMĂ s.f. (Bot.) Inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lăstar].
Sursa: Dicționar de neologisme
címă s. f., g.-d. art. címei; pl. címeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)