CICISBÉU, cicisbei, s. m. (În trecut, în unele țări) Curtezan al unei femei măritate, care o însoțea pretutindeni. – Din it. cicisbeo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CICISBÉU s. m. curtezan al unei doamne; cavaler care servea o doamnă. (< it. cicisbeo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CICISBÉU s.m. Curtezan al unei doamne; cavaler care servea o doamnă (în sec. XVIII); sigisbeu. [< it. cicisbeo, cf. sp. chichisveo].
Sursa: Dicționar de neologisme
cicisbéu (cicisbéi), s. m. – Curtezan. It. cicisbeo (sec. XIX). Folosit mai ales în lit. romantică.Sursa: Dicționarul etimologic român cicisbéu s. m., art. cicisbéul; pl. cicisbéi, art. cicisbéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CICISBÉU, cicisbei, s. m. (În trecut, în unele țări) Curtezan al unei femei măritate, care o însoțea pretutindeni. – Din it. cicisbeo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)