CHITONÁG1 subst. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. – Cf. fr. cotignac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
chitonág s. m. – Dulceață de gutui. Fr. cotignac (Cihac, II, 132; DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român *1) chitonág n., pl. urĭ (met. din fr. cotignac, pv. coudougnat, d. codoing, gutuĭe. V. gutuĭe). Est. Pastă de gutuĭ (maĭ vîrtoasă de cît povidla). V. pervedea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) chitonág n., pl. e. V. chi- și pitonog.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chitonág1 (pastă de gutui) (reg.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chitonág2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonágeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
chitonag n. Mold. dulceață de gutui (= fr. cotignac).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHITONÁG1 s. n. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. – Cf. fr. cotignac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)