CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHITÁNȚĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CHITÁNȚĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].
Sursa: Dicționar de neologisme
chitánță (chitánțe), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija. – Der. chitanțier, s. n.Sursa: Dicționarul etimologic român *chitánță f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat. V. chit 3). Adeverință, recepisă [!], hîrtie pin [!] care declarĭ că aĭ primit ceva de la alt-cineva. – Odinioară și cvit-, cfit-, ĭar azĭ pop. fit- (rus. kvitánciĭa).
Sursa: Dicționaru limbii românești
chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chitanță f. înscris, prin care cineva se obligă la plata unei datorii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)